ŞTIRI

Unde ai ajuns, ce ai lăsat în urmă? Cum se unesc piesele astfel încât să suprapună trecutul cu prezentul, prezentul cu viitorul? Ce s-a ales din tine? O mulțime de întrebări care nu au răspunsuri directe, iar asta mă face să cred că mai bine simți, nu gândești.

A fost o experiență plăcută pentru mine și sper să vă fi încântat și pe voi.
Lectură plăcută!

Prezentul aduce cu sine un impuls tragic.

O cutie magică de metal, o cutie care îndeplinește o singură dorință. Oare tu ce îți dorești, Suzuki?

Fluturi, moarte, o trezire, o rătăcire, un adevăr. Toate și chemarea monstrului din canal.

O legătură vagă între Suzuki și familia Kimura. Oare să se împlinească cumva profeția celor doi kudan?

O urmă de mic adevăr mizerabil.

Suzuki se lasă pradă unui impuls și scoate ce e mai rău din el. Dar ce e mai rău?

O poveste de familie și teoria despre kudan.

În trecut, Suzuki cochetează cu admirația, prima idee de iubire, dar dezamăgirea e cruntă. Și pentru el, și pentru cea din imediata apropiere. Dezgust?!

În prezentul teoretic, Arakawa încă se zbate să scoată ceva din ea, dar emană doar putreziciune. Komatsuzaki își urmează menirea și își găsește alinarea în canal.

Înapoi în perioada școlii, Suzuki cochetează cu adaptarea, dar ceva e putred în lume, ceva e neplăcut și nu se leagă de ceea ce are în minte, de ceea ce undeva, departe, își dorește.

După prologul care prezintă ambiguu și fragmentat porțiuni din poveste, vine rândul lui Komatsuzaki să își arate soarta la maturitate, ceva mai elaborat. Oare ce te aduce în pragul în care nu distingi realitățile? Ce te conduce să iei decizii radicale?

Sosirea lui Suzuki la noua școală e tare chinuită. Colegii agresivi îi trezesc amintiri ciudate, lumea se învârte parcă în sens invers, iar în jurul lui planează un mister continuu. Unde începe lumea și unde se sfârșește.

Lectură plăcută.

Salutări, iată că am sosit și cu această manga, preferata mea, de altfel. Mă bucur că veți avea acces și voi la ea, la fel cum mă bucur și că a fost editată atât de frumos de către Rim, care primește toate mulțumirile mele.

Povestea Nijigahara Holograph este complexă, se duce în zona maturizării, dar în zona maturizării murdare, spre deosebire de felul în care autorul Inio Asano tratează maturizarea în Solanin. În Nijigahara Holograph, viața e un soi de mister, o joacă constantă între amintiri și realitate, o formă a fantasticului, dacă vreți să îi spuneți așa. Plasându-ne la începutul poveștii, Suzuki se transferă la o nouă școală, dar odată cu transferul, lumea din jur prinde alt contur, alte forme. Într-un soi de clasă de tip sectă, Suzuki se confruntă cu violența colegilor, dar și cu misterul lui Arie Kimura, colega în comă a cărei existență încă planează asupra tuturor și le influențează viața de zi cu zi. Cum te descurci cu o lume murdară, poluată? Cum crești în ea așa, neîntinat? N-o faci, poate.

Vă anunț de pe acum că e o serie foarte complicată, cu salturi în timp și împărțiri pe mai multe segmente. Vă voi răspunde cu drag la întrebările din comentarii dacă veți vrea să fiți mai lămuriți.

Lectură plăcută!